Învățarea unei limbi străine – reguli de călătorie

Din momentul în care am început să scriu articole referitoare la învățarea limbilor străine, un singur lucru este din ce în ce mai evident pentru mine : nimeni nu o poate face corect și cu perspective de reușită fără să respecte niște reguli!

Așa cum pentru plecarea în voiaj, deși nu vorbești în mod special despre asta, respecți niște reguli practice generalizate (decizi momentul plecării, alegi destinația, te informezi cu privire la posibilele trasee, alegi traseul, rezervi biletul, îți pregătești bagajul și te prezinți la locul si momentul îmbarcării), tot la fel învățarea unei limbi străine cere respectarea strictă a unor reguli practice de care depinde eficiența demersului.

Discuția cu mulți dintre elevii mei (adulți) mi-a confirmat ideea că UN GHID PRACTIC DE CĂLĂTORIE este o necesitate pentru oricine decide să învețe o limbă străină.

De obicei factorul declanșator al deciziei este un motor psihologic: adulții (pentru că despre ei este vorba în acest articol) sunt foarte hotărâți atunci când decid să învețe o limbă, pentru că de regulă contextul în care se decid are legătură cu o schimbare, iminenta sau mai îndepărtată, în viața sau in profesia lor.

O oportunitate concretă se prezintă și promite o schimbare majoră în contextul biografic sau profesional, iar energia acestei potențiale schimbări ESTE ATÂT DE PUTERNICĂ, încât cel care a luat decizia nu mai are nevoie de stimuli exteriori pentru a se susține!

Cu alte cuvinte, în momentul în care a decis ca VREA să învețe o limbă străină (nu în sensul în care a învățat acea limba pe băncile școlii, ci în sensul în care trebuie să  devină performant în acea limbă, adică să o folosească eficient în scopul care a declanșat decizia), adultul A ÎNCEPUT deja voiajul către destinația visată!

Însă adevărata provocare abia acum începe: cum să faci să ajungi din punctul A în punctul B fără să știi nimic despre A, despre B și despre punctele intermediare care le unesc?

Cu alte cuvinte, cum să faci ca inițiativa ta de a învăța realmente limba străină pe care ți-ai propus-o să se soldeze cu un succes, și nu cu un eșec frustrant, care transformă motivația exuberantă de la început într-un balon de săpun?

Dacă ar exista un set de recomandări esențiale în cazul pregătirii acestui ”voiaj”, care ar fi acelea?

În ultima vreme, în mintea mea s-au cristalizat mai multe idei utile, iar câteva dintre ele au trecut testul ”validării” elevilor mei: frustrările, provocările și nelămuririle lor m-au inspirat să adun răspunsurile pe le-am dat în cazuri concrete într-un sistem simplu de 6 sfaturi practice folositoare oricărui adult hotărât să învețe cum trebuie o limbă străină.

Care sunt acestea? Hai să le luam pe rând:

  1. Decide DE CE-ul!

Primul lucru pe care ți-l recomand este să stabilești foarte clar DE CE dorești să înveți o limbă străină. Ia o foaie de hârtie albă si scrie, cu liniuță, unul sub altul, cinci motive pentru care ești hotărât să pornești la acest drum. Pot fi și mai mult de 5, dar personal cred că mai puțin de 5 nu sunt suficiente ca să susțină ”aventura” care va urma.

Poți înțelege cele 5 motive ca pe 5 beneficii majore care vor avea consecințe pozitive în viața ta, direct sau indirect, prin învățarea acelei limbi străine. Dacă aceste beneficii sunt adânc și solid ancorate în tine, obstacolele sau provocările care vor apărea nu vor avea puterea să te întoarcă din drum sau să îți ucidă motivația!

Aceasta listă cu DE CE-uri este ca un „amortizor” care va diminua orice potențial ”șoc” întâlnit pe traseu!

Tot el îți va cere să „plătești un preț”: Cât timp trebuie să dedici? Ce trebuie să sacrifici? La ce trebuie să renunți? Dacă îți răspunzi la aceste întrebări înainte, șansele să abandonezi inițiativa se împuținează considerabil.

  1. Alege TRASEUL!

Traseul înseamnă CUM vrei să ajungi la destinație. Ce metodă vrei să urmezi? Ce cărți vrei să folosești? Cum vrei să înveți această limbă pe care ți-ai propus-o?

Cu privire la metodele de limbi străine care pot fi folosite, oferta de pe piața actuală este halucinantă și haotică. Există o inflație de metode și de  edituri care propun, fiecare în felul ei, soluția ”ideală”. Nu îți recomand să alegi singur o carte din prima librărie pe care o găsești! Dacă nu ai experiențe anterioare în acest sens (adică dacă nu ai mai învățat una sau două limbi străine înainte cu cărți alese de tine), nu risca să îți alegi singur metoda. Mi s-a întâmplat de mult ori să deschid la întâmplare o carte și să găsesc în primele 2 minute greșeli de scriere… Cum vrei să te ajute acel ghid dacă nu îți oferă garanția corectitudinii???

Dacă mă întrebi ce editură serioasă îți pot recomanda, nu o pot face! Sunt foarte multe pe piață și trebuie analizate atent. În plus, nu este vorba numai despre  editură, ci și despre felul cum abordează învățarea: dacă este ordonată, structurată, simplă, dacă alege esențialul, dacă pune accentul pe abilitățile cursantului și nu pe cunoștințele lui teoretice, dacă are o prezentare grafică accesibila, etc.

Ceea ce îți recomand sunt metodele „în oglindă”, adică acele cărți în care pe pagina din stânga ai un text cu o conversație practică într-un anumit context situațional, iar pe pagina din dreapta se află regulile logice gramaticale care sunt necesare pentru a obține abilitățile de exprimare propuse pe pagina din stânga.

Acest stil îl abordează metoda Asimil (pentru aproape toate limbile, în orice caz pentru toate limbile de circulație), și metoda CLE International (pentru predarea limbii franceze – o metodă cu care m-am simțit foarte confortabil în experiența mea de predare din Elveția, înainte să îmi creez propria mea metodă). Dacă găsești o abordare de acest gen, și editura este serioasă, ți-o recomand cu căldură, pentru că are în ea o componentă practică.

Personal,  ca profesor de italiană și de franceză, nu folosesc nici una  din metodele de pe piață. Îmi stabilesc singură ABILITĂȚILE pe care vreau să le dobândească elevii mei și îmi fac suportul de curs singură, după particularitățile situației precise de conversație pe care o abordăm împreună si pe care vreau ca elevii mai să fie capabili să o folosească cu succes în viața reală, în funcție de nevoile lor.

Ca să diminuezi la minim riscul de a cădea peste o carte ”capcană” (adică un material care nu te ajută, ci te derutează, te amețește și la un moment dat te determină să abandonezi), îți recomand cu căldură SĂ CERI SFAT celor care deja au folosit o metodă anume și au reușit! Cu alte cuvinte, întreabă-ți prietenii, colegii sau cunoscuții care deja au învățat o limbă străină cu succes, ce cărți au folosit!

În sfârșit, îți recomand SĂ NU ÎNVEȚI PE MAI MULTE CĂRȚI O DATĂ! Așa cum nu poți ajunge la București pe două trasee o dată, creierul nu poate nici el să urmeze două „drumuri” simultane. Un singur traseu este suficient, cu condiția să fie bun – adică o carte care pentru tine este clară, accesibilă, ușor de urmărit și care cu fiecare pagină citită îți dă sentimentul că ai învățat ceva!

  1. Stabilește DURATA!

Este foarte important să decizi în cât timp dorești să înveți respectiva limbă străină! Într-un fel trebuie să lucrezi dacă ai un termen de 3 luni și în altul dacă ai la dispoziție un an. Creierul uman are cicluri fixe de învățare, iar metoda pe care o folosim trebuie să ia în considerare posibilitățile lui de memorare și de consolidare.

De altfel, acest lucru este cât se poate de firesc! Cum ți-ai putea imagina un voiaj fără să știi durata acestuia? Activitățile de pe traseu, hainele pe care trebuie să le iei cu tine, banii pe care trebuie să ii cheltui și multe alte aspecte depind fix de timpul cât va dura călătoria!

  1. Alege-ți GHIDUL!

Dacă ești experimentat în învățarea limbilor străine, atunci ghidul tău poți fi chiar tu însuți. Alegi metoda care ți se potrivește cel mai bine, cărțile pe care le-ai testat și au dat rezultate (așa cum ți-am explicat la punctul 2) și în proporție de 90%, succesul îți aparține!

Un cursant autodidact știe cum să își planifice învățarea, știe ce să aleagă, la ce să renunțe, când să se oprească și cum să-și orienteze învățarea în funcție de propriile nevoi.

Dacă nu te afli în situația de mai sus, îți recomand cu căldură să NU pornești la drum singur. Cere neapărat ajutorul unui GHID experimentat (profesor, nu carte  )!

Ce înseamnă un ghid experimentat? Iată câteva indicii după care îl poți recunoaște:

  1. Cunoaște limba în mod solid, adică nu doar o vorbește foarte bine, ci o stăpânește în cele mai mici detalii. De multe ori noi vedem doar ”capul” aisbergului, de deasupra apei, dar nu și profunzimea lui. Să cunoști o limbă străină în mod profund sau solid înseamnă literalmente să nu ai lacune, de nici o natură, care să te împiedice să înțelegi fenomenul în ansamblu și să îl explici și celorlalți, iar acest lucru nu este posibil fără ani de zile de studiu intens și structurat.
  •  Vede limba în mod simplu și clar.  Tot ce explică acel ghid este simplu, logic și clar, pentru că în general când noi vedem un lucru cu extremă claritate, tot le fel de clar îl explicăm și celorlalți. Cum îți dai seama dacă este așa? Acel profesor va folosi cuvinte simple, analogii, cuvinte cheie, imagini sau scheme simple și logice. Tot ce îți spune pare ușor de înțeles și deosebit de accesabil! De obicei văd lucrurile simplu și clar persoanele care au un bun (sau excelent) simț al sintezei (știu să aleagă esențialul dintr-o multitudine de informații).
  • Are experiență. Evident, nu îi vei cere CV-ul ca să vezi câte cursuri a predat, dar poți cere recomandări de la cei care au ”călătorit” deja cu el. De obicei este bine să întrebăm pe cei care ne-au recomandat un profesor care ar fi de exemplu trei motive pentru care îl  recomandă. Dacă  acea persoană ne da trei motive și acestea ne conving, putem porni la drum!
  • Are pasiune. Acest factor este foarte important, deși mulți nu îi dau atenția cuvenită. Pasiunea este cea care dă energie și face ca lucrurile obișnuite să strălucească. Un profesor pasionat transmite bucurie, entuziasm și energie, iar prezența acestuia oferă confort si încredere. 

Tot pasiunea este cea care facilitează comunicarea și creează foarte rapid punți între ”ghid” si ”pasager”. Să vezi dacă un profesor este pasionat de ceea ce predă nu este foarte greu: primele momente din prima întâlnire sunt suficiente. Probabil că cel care îți recomandă un profesor pasionat va face referire, într-un fel sau altul, la acest aspect de natură psihologică.

Pasiunea înseamnă literalmente să fii îndrăgostit de ceea ce predai, adică să fii convins că nimic nu este mai frumos și mai simplu decât ceea ce te-ai hotărât să dăruiești celorlalți – iar acest lucru se transmite natural și rapid celor cu care lucrezi.

În sfârșit, dacă alegi opțiunea profesorului pentru a te ajuta să înveți, îți recomand ca înainte să începi cursurile să îi precizezi concret CE vrei să faci cu limba pe care o înveți (la ce vrei să o folosești), CÂT TIMP ai la dispoziție, CE ȘTII deja să faci cu ea, CE ALTE LIMBI mai cunoști, CE ȚI SE PARE CEL MAI GREU în acea limbă și cum anume NU AI VREA să fie cursul pe care îl începi.

Aceste întrebări eu personal le-am pus într-un chestionar pe care îl dau spre completare viitorilor elevi și simt că acest lucru îmi permite să ajung mai ușor la ceea ce doresc ei și la nevoile lor cele mai urgente legate de învățarea limbii.

Dacă din primul curs ceva nu merge, sau simți că nu este ceea ce ți-ai dorit, oprește-te și poartă discuția de mai sus cu profesorul tău! Vei vedea că totul va lua neîntârziat o altă direcție (dacă tu de exemplu, îi spui de la început că nu vrei să faci gramatică, ci vrei mai curând să îți dezvolți abilitățile de vorbire și încrederea în tine, șansele sunt mult mai mici să experimentezi o dezamăgire).

  1. Combină resursele!

Dacă te-ai hotărât să înveți o limbă străină, indiferent dacă o faci singur sau cu un profesor, îți recomand SĂ NU FOLOSEȘTI O SINGURĂ RESURSĂ, ci cât de multe poți!

Cu alte cuvinte, studiază o metodă care îți place (o carte pe care o poți urmări și care te ajută), ascultă un CD cu dialoguri în diferite situații, ascultă diferite materiale audio, pe teme care îți plac, la radio sau pe youtube, uită-te la un film în limba respectivă (chiar dacă la început nu înțelegi mare lucru), citește câte un articol pe internet despre un actor sau un cântăreț care îți place, vorbește cu interlocutori nativi, etc.

Chiar dacă ți se pare greu să dai peste nativi, să știi că nu este atât de greu! Există situri specializate (cu sau fără plată) unde poți învăța o limbă în tandem (adică cineva învață limba ta de la tine, și tu limba lui de la el).

Eu nu am experimentat aceasta metodă, dar am prieteni care au făcut-o și sunt foarte incantați! Avantajul la această metodă este că îți dă foarte repede posibilitatea să faci progrese la vorbit, ceea ce îți dă încredere în tine și te ajută rapid să avansezi în cunoașterea globală a limbii, chiar dacă totul a început cu niște simple conversații!

  1. Rămâi în contact!

În sfârșit, regula de aur pe care intenționat am lăsat-o la o parte este cea la care țin cel mai mult și care mi-a adus, personal, cele mai multe rezultate!

Ironia face că tocmai această regulă de aur, care are cea mai mare forță, mi-a fost cel mai puțin luată in serios de elevii mei… O spun cu părere de rău și în același timp mă amuză că eu continui să cred cu tărie în acest „secret” al succesului: dacă vrei să înveți realmente o limbă, STAI PERMANENT ÎN CONTACT CU EA, fă-ți din ea un prieten, dă-i șansa să facă parte din cotidianul tău, să fie parte din normalitate! Dacă zilnic stai în contact cu limba (și pentru asta ai de ales între toate modurile indicate la punctul 5), creierul tău va sfârși prin a o asimila ca pe ceva propriu!

Știu, nu este ușor, de cele mai multe ori te vei simți obosit și vei avea scuze excelente ca să nu o faci! Dar dacă te disciplinezi pentru ca acest lucru să fie posibil (adică dacă învățarea acelei limbi este o prioritate pentru tine), vei fi uimit de rezultate!

Nu în doua săptămâni, nu într-o luna, dar în câteva luni, dacă la aceste 10 minute pe zi adaugi studiul organizat al limbii (autodidact sau cu profesor), vei vedea cu ochiul liber UN MIRACOL!

Eu am experimentat această metodă timp de 3 luni încheiate pentru a pregăti examenul internațional de limba greaca (nivelul B1). Deși învățarea a mers degajat, fără eforturi suplimentare (un program normal de doua cursuri pe săptămână), faptul că am rămas ZILNIC in contact  cu limba m-a ajutat ca în trei luni să simt limba greaca ca o parte din mine: cuvintele și structurile au prins rădăcini în mintea mea și orice aș fi dorit să exprim, oral sau în scris,  o făceam (și încă o mai fac, pentru că a trecut foarte puțin de la examen), cu o dexteritate surprinzătoare.

Acestea sunt cele mai prețioase 6 reguli pe care ți le recomand din experiență dacă te-ai hotărât să înveți o limbă străină!

Simți că te ajută? Înțelegi cu un pic mai multă claritate ce înseamnă acest ”voiaj” al învățării unei limbi străine și cum anume te angajează el?

În speranța că da, îți doresc succes în toate și pe curând!